CONCURS INTERNAȚIONAL DE SOLUȚII, PREMIUL 2

Autori principali: Boca Ștefania Liliana, Dâmbean Andreea, Fleșeriu Alexandru Nicolae, Kotró -Kosztándi Anna, Olteanu Alexandra, Péter Eszter, Secher Leonid, Uglea Andreea Claudia
Co-autori: Belea Iulia, Dubei Bianca 
Colaboratori arhitectură: Máté Krisztina, Márton Annámaria 
Colaboratori specialități: Tetelea Cristian Demostene 

„Acest proiect propune o nouă structură peisageră pentru oraș, bazată pe un hibrid între morfologia urbană și cea naturală a râului, sub forma unor „meandre urbane” sau a unui nou „mediu hidrologic”. Schema de vegetație robustă și bine fundamentată îmbunătățește și susține biodiversitatea, precum și experimentarea spațiului la scară urbană, în diverse condiții.  

Schema de biodiversificare propusă, desfășurându-se de-a lungul diferitelor etape temporale, reconectează cetățenii la ecologia urbană locală, oferindu-le ocazia să fie martori la evoluția peisajului de-a lungul anilor. Parcul Municipal a fost regândit cu atenție, propunând o îmbunătățire spațial-funcțională și a microclimatelor. 

Fundamentul proiectului se bazează pe principii ecologice, ce ar demara procese auto-sustenabile, care ar crește biodiversitatea în mod economic. Creșterea permeabilității, la scară mare și mică, va aduce beneficii în gestionarea evenimentelor de ploi torențiale. Lucrările de sistematizare în parcul Hipodrom (săpături și umpluturi) cresc biodiversitatea.” – aprecierea Juriului 

Istoria Târgu Mureșului este strâns legată de apă. Râul, meandrele și vechile cursuri au construit în timp un peisaj fragmentat în insule, lunci și zone umede, înainte ca sistemele naturale să fie treptat canalizate, controlate și retrase din experiența cotidiană a orașului.

Propunerea pornește de la reactivarea acestei geografii latente și reinterpretarea ei ca infrastructură contemporană. Parcurile Mureșului devin un sistem de peisaje interconectate prin coridoare albastru-verzi, în care apa, vegetația, topografia și habitatele existente structurează atât experiența spațială, cât și evoluția ecologică a sitului.

Strategia lucrează cu ceea ce este deja prezent. Vegetația existentă, geomorfologia, fluxurile de apă și biotopurile locale devin principalele instrumente de proiectare, susținând continuitatea habitatelor, retenția și infiltrarea apei și procesele naturale de succesiune.

În zona Hipodromului, caracterul istoric al „Bercului Tăiat din Sus” este reinterpretat printr-un mozaic de păduri, poieni și camere vegetale cu densități diferite. Fostul meandru al Mureșului reapare sub forma unei centuri riverane, iar tipologiile forestiere, de la păduri galerie și crânguri până la livezi și nuclee Miyawaki, generează o succesiune de atmosfere și permit adaptarea peisajului în timp.

În zona fostului braț principal, intervenția rămâne intenționat minimă. Zona este tratată ca o arhivă naturală, în care procesele hidrologice și biologice existente sunt protejate și susținute prin intervenții discrete și soluții bazate pe natură.

Malul Mureșului este, la rândul său, recuperat ca infrastructură socială, păstrând activitățile informale asociate apei și introducând noi relații între vegetație, acces și râu. Insulele plutitoare și sistemele de filtrare ecologică contribuie simultan la îmbunătățirea calității apei și la diversificarea habitatelor.

În Parcul Municipal și de-a lungul Canalului Turbinei, urmele istorice, infrastructurile existente și procesele ecologice sunt reunite într-o structură peisagistică continuă. Apa revine astfel în prim-plan, nu doar ca element natural, ci ca infrastructură ecologică, socială și culturală în jurul căreia orașul se poate reorganiza.

2026