Unele locuri ți se imprimă în minte nu doar prin ceea ce vezi, ci prin ceea ce simți. Prin ceea ce atingi. Prin ceea ce guști.
Prima mea interacțiune cu proiectul Spitalului Pediatric Monobloc s-a întâmplat într-o zi toridă de august. Nu într-un birou și nici în fața unui plan, ci pe teren, printre ierburi și arbori, împreună cu Aente Grădini și Peisaje, realizând studiul dendrologic necesar fazei de concurs.
O zi caniculară și căutarea apei
Soarele ardea puternic, așa că pălăria devenise o necesitate. După cum se poate observa și din imagine, vestimentația mea era necesară pentru a putea parcurge lanurile de ierburi care împânziseră terenul. Culoarea, ei bine, un incident. Am început să explorăm situl, notând fiecare arbore și fiecare tufă, parcurgând vegetația existentă. La un moment dat, încercam să găsim apa. Nu o vedeam, dar îi auzeam murmurul printre ierburile înalte.
Ne-am luat după sunet, dar și după prezența sălciilor, ele știu întotdeauna unde e umezeală. Așa am ajuns la Pârâul Becaș, ascuns printre ierburi, încercând și el, la fel ca noi, să supraviețuiască arșiței.
Gustul care mi-a rămas în minte
Cel mai puternic detaliu al acelei zile nu a fost căldura, nici vegetația sălbatică, ci gustul. Situl era presărat cu meri, relicve ale fostelor livezi Palocsay, o zonă cu o bogată tradiție horticolă. Am gustat din mere, descoperind soiuri diferite, fiecare cu altă aromă. Am fost surprinsă de cât de bine păstra locul acea moștenire.
Și poate că, în acel moment, nu mi-am dat seama, dar experiența aceea avea să-mi rămână întipărită mai profund decât mi-aș fi imaginat.
O coincidență neașteptată
Ani mai târziu, după momentul desfășurării concursului de soluții, printr-o coincidență fericită, proiectul Spitalului Pediatric Monobloc a revenit în viața mea profesională, de data aceasta printr-o colaborare frumoasă în cadrul Studiului de Fezabilitate și al Proiectului Tehnic, alături de Studio de peisaj Ana Horhat.
A fost o coincidență neașteptată. Nu m-aș fi gândit că acel sit pe care l-am parcurs cândva în căldura dogoritoare, cu caietul de teren în mână, avea să reapară în parcursul meu profesional.
Când o amintire devine parte din proiect
Lucrând la propunere, am realizat cât de importantă este natura, mai ales în contextul unui spațiu destinat vindecării. Numeroase studii susțin impactul pozitiv al naturii asupra psihicului și sănătății generale a pacienților, faptul că simpla vedere sau contactul direct cu elemente naturale precum florile, sau chiar sunetul discret al frunzelor poate reduce stresul, anxietatea și poate accelera recuperarea.
Această conștientizare ne-a determinat să integrăm cu grijă și intenție numeroase experiențe senzoriale în proiect: grădini aromatice, grădini pentru cultivat legume, grădini cu diferite scenarii de vegetație (transparent, exotic, compact, riparian), grădini de primire. Întregul spațiu exterior a fost gândit să ofere pacienților, aparținătorilor, personalului medical, cât și altor categorii de utilizatori, oportunități subtile, dar valoroase, de conectare cu natura.
M-am gândit că poate, peste ani, un copil internat aici va rupe o frunză de mentă între degete și va simți mirosul proaspăt. Că poate va gusta o roșie crescută chiar acolo, alături de alți copii și că această experiență îi va rămâne în minte așa cum mi-a rămas mie gustul merelor din fostele Grădini Palocsay.
…că poate un părinte se va așeza pentru câteva minute pe o bancă, sub umbra calmă a unui arbore, simțind cum tensiunea acumulată se dizolvă treptat în liniștea grădinilor din jur.
…sau că poate un cadru medical, la finalul unei zile solicitante, își va îngădui o scurtă pauză privind spre vegetația din jur, găsind în acea clipă de repaus conexiunea și liniștea necesare pentru a continua să își facă meseria cu aceeași energie și dăruire.
Un detaliu care a dat substanță proiectului
Uneori, detalii aparent nesemnificative devin nucleul unei idei mari. Experiența de pe teren, amintirea gustului unui măr, toate aceste elemente au fost integrate, subtil, în proiect. A fost o lecție pentru mine: că ceea ce simți la fața locului, ce îți rămâne întipărit în memorie, poate deveni o parte dintr-un proiect cu impact real.
Atunci când noi sau apropiații noștri ne confruntăm cu probleme de sănătate, aceste mici detalii din natură devin mult mai importante decât par la prima vedere. În perioadele în care corpul este slăbit și moralul scăzut, contactul cu natura, oricât de discret, poate face o diferență semnificativă în starea de bine și poate contribui efectiv la recuperarea pacienților.
Și poate că asta e una dintre cele mai frumoase părți ale arhitecturii peisagistice, faptul că nu doar desenăm spații, ci creăm experiențe, momente care pot rămâne cu oamenii mult timp după ce au plecat din acel loc.
Pentru mine, acest proiect va rămâne mereu legat de acel gust al unui măr într-o zi toridă de august.
Autor text: peisagist Andreea-Claudia Uglea
